Ştiu că este internetul plini de oameni cu probleme care caută ajutor şi, dacă aş putea, aş scrie câte un articol pentru fiecare, în speranţa că cineva le va citi şi le va putea oferi salvarea…
La fel, ştiu cât de greu este să vezi pe cineva drag cum suferă
din cauza unei boli. Vrei să faci imposibilul pentru a-l salva şi nu te
mai interesează nimic altceva. Cauţi soluţii în stânga şi-n dreapta,
strigi, şopteşti, urlii şi-ţi doreşti ca cineva să te audă, să te
creadă, să te înţeleagă şi să te ajute!
Ştiu despre sentimentul distrugător al neputinţei. Ştiu cum e să vezi doctorii ridicând din umeri şi arătând spre buzunar. Şi, de asemena, ştiu cum e să n-ai cu ce să le umpli buzunarele, ca să-ţi vindece persoana dragă…
(...)
Ar fi păcat ca acest copil să nu vadă
niciodată un răsărit de soare, să nu se bucure de imaginea primei
ninsori şi de culorile unui curcubeu.
Aşa că, dacă aveţi posibilitatea, ajutaţi-l pe Dorinel să deschidă ochii şi să-şi vadă cu adevărat mama!
sursa:Axlandra.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu